Scandalul vinde și stârnește curiozitatea. Două călugărițe focoase sunt gata să fie arse pe rug (ca Ioana D’Arc, încă o aluzie nelalocul ei) în plină molimă de ciumă! Basic Instinct al aceluiași Paul Verhoven pare acum un film pentru copii, la aproape 3 decenii de la premieră. Dar măcar era mai subtil. Singura care nu iese așa penibilă e Charlotte Rampling. Lambert Wilson e total neverosimil ca nunțiul papal (și cât de impecabil era în colosalul: Despre oameni și zei) și se simte că e ușor stânjenit de postura în care e pus. Belgo-grecoaica botoxată Daphne Patakia e ca nuca-n perete, iar pe Virginie Efira n-am s-o mai pot vedea vreodată fără un gust amar. Benedetta e făcut să șocheze, dar nu face decât să întristeze. Știm că au existat tot aici, la Cannes, si Cele 2 Adele și mai ales premiatul lui Cristian Mungiu: După dealuri. Tot ce-a reușit olandezul au fost râsete pe înfundate și aplauze de complezență. Un Exorcistul ieftin, care cu siguranță a costat mult și care e la ani lumină de Strigoii lui Ibsen.

Arest la domiciliu al lui Gherman Jr. este un subiect la care am avea de reflectat: un profesor universitar (fermecătorul georgian, Merab Ninidze, care face o strălucită carieră și internațională) își permite să-și dea în vileag primarul corupt și să-l ia și peste picior într-o caricatură. Ca pedeapsă e obligat să nu-și părăsească locuința, i se iau telefonul și netul, din când în când e bătut cu sălbăticie, trădat de colegi, doar parțial susținut de studenți – dar care nici ei nu se pun cu puterea, ca de altfel nici doctorița care n-are voie să-i dea medicamente, ci doar să-l oblojească, nu i se îngăduie să meargă nici la înmormântarea mamei, de care ca personaj te atașezi, fiind chintesența unei persoane cu care ai ce vorbi, care e cu totul aparte și-i citește poezii cățelului adorat.

Finlandezul Compartimentul nr. 6 are un ritm de tren personal, dar care te fascinează, prin povestea tandră între o călătoare, venită din Nord spre a ajunge la ghețurile cele mai înghețate ca să studieze petroglife după o despărțire de o iubită moscovită, și un rus, inițial antipatic și derbedeu, într-un vagon de dormit la comun, cu o controloare de bilete terorizantă, un vagon restaurant care e departe de cel din Crima din Orient Express sau de cel din Doamna dispărută a lui Hitchcock; sărăcia e lucie, mizeria la fel, telefoane încă pe fise, publice, și totuși, deși nu-i cu actori frumoși și celebri, după rețete hollywoodiene, așa cum sunt cei la care se înghesuie pe aici toată lumea la Cannes, filmul e tandru și firesc. După Cea mai fericită zi din viața lui Olli Maki, cineastul Juho Kuosmanen ne-a încântat din nou.

Azi filmul lui Radu Muntean și un cocteil la standul românesc.