Berlinala-71/2021 – Agonie și extaz

Ar fi mai degrabă o reinterpretare a unui titlu, tot al unui film, inițial carte, a lui Irving Stone, ecranizată de Carol Reed, din 1965. Agonia e de fapt o suferință profundă și nu neapărat ultimele clipe înainte de a închide ochii, definitiv. Tristețea ar fi că mai toate „ursitele”, (știu ce înseamnă, că vine de la Ursitoare, în cazul dat de la jurați, dar mi s-a părut nostim să inventez un cuvânt nou pentru Urșii de Argint), erau dintre cele mai banale sau intens sinistre.

Raúl Briones
Una película de policías | A Cop Movie by Alonso Ruizpalacios
MEX 2021, Competition, © No Ficcion

Pentru contribuția artistică cu totul ieșită din comun (fostul premiul Alfred Bauer, pe care l-a luat, pe bună dreptate, Florin Șerban pentru Eu când vreau să fluier, fluier, în 2010) a fost desemnat editorul Yibràn Asuad, pentru mexicanul: Una pelicula de policias/A cop movie, regizat de Alonso Ruizpalacios, care ne-a fascinat cu Muzeul, în 2018, acum doar plictisind, cu foarte multe dialoguri ale unui cuplu de polițiști, un el și o ea și în viața de toate zilele și la muncă, jucați de doi actori și mai apoi descoperindu-i și pe cei reali, care au renunțat la meserie, într-o țară în care există multe asemănări cu ultimele evenimente ultramediatizate de pe la noi: impotență și corupție, frică și nu respectarea legii.

Shin Seokho și Ye Jiwon în Inteurodeoksyeon/Introduction
regia: Hong Sangsoo, © Jeonwonsa Film Co.Production

Cel mai bun scenariu s-a dus în Coreea, la Hong Sangsoo pentru Introduction, despre a cărei vorbăraie și incoerență deja am povestit.

Rengeteg – mindenhol látlak/Forest – I See You Everywhere
regia: Bence Fliegauf, © Ákos Nyoszoli, Mátyás Gyuricza

Pentru cel mai bun rol secundar (știm că de anul acesta nu mai există feminin și masculin, prin urmare au luat două fete), Lilla Kizlinger, pentru Pădurea – te văd pretutindeni al lui Bence Fliegauf, într-adevăr o interpretare impecabilă a unei adolescente, care povestește, ca într-o compunere accidentul mamei ei, ucisă indirect de un tată, care a refuzat să schimbe cauciucurile de iarnă, preferând să se uite pe Netflix.

Maren Eggert, premiul pentru cel mai bun rol principal, în
Ich bin dein Mensch/I’m Your Man, regia Maria Schrader, © Christine Fenzl

La rol principal, Maren Eggert, nemțoaica din I’m your man al Mariei Schrader, cea care a imaginat un fel de SF matrimonial.

Természetes fény/Natural Light, regia Dénes Nagy care câștigă premiul pentru cel mai bun regizor, © Tamás Dobos

Cel mai bun regizor, iar un ungur, Dénes Nagy pentru Natural Light, dar să nu uităm că în juriu a fost o strălucită conațională a lui, Ildikó Enyedi, care ne-a dăruit Despre trup și suflet și probabil a vrut să demonstreze că există și colegi de breaslă mai puțin inspirați.

Herr Bachmann und seine Klasse, regia Maria Speth, © Madonnen Film

Premiul juriului s-a dus la Herr Bachmann und seine Klasse, un documentar al Mariei Speth, de 3 ore și jumătate, despre un profesor pregătit să iasă la pensie, după ce a învățat generații întregi de emigranți, majoritar turci, bulgari etc. Cu mult mai izbutit și mai charistmatic e Profu’, nostru de matematică, semnat de Alex Brendea sau franțuzescul Être et avoir al lui Nicolas Philibert.

Guzen to sozo/Wheel of Fortune and Fantasy, regia Ryusuke Hamaguchi
© 2021 Neopa/Fictive

Marele premiu al juriului s-a dus la Roata norocului și fantezii de Ryusuke Hamaghui. Altul în episoade, ce-i drept dintre cele mai reușite, că am înțeles că asta-i moda, chiar dacă a lipsit cea vestimentară, fiind fără covor roșu și eventual… nud.

Și am ajuns la Extaz (aluzia este la celebrul titlu din 1933, primul erotic, cu splendida Hedy Lamarr protagonistă)! Ursul de Aur, din nou pentru România! Dacă la Poziția copilului al lui Călin Peter Netzer era slobozită doar o înjurătură de mamă, la Babardeală cu bucluc sau porno balamuc avem tot lexiconul de obscenități, cu mască, și mai ales, fără… perdea.

Paul Dunca, Nicoleta Lefter, Nicodim Ungureanu, Ana Ciontea, Petra Nesvačilová în Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, regia Radu Jude
© Silviu Ghetie / Micro Film 2021

După cum se vede, însă, funcționează! Ca și în aproape toate celelalte prezențe din Competiție, avem copii, (în distribuție), o parte neamuri între ele, sau cu regizorii ori producătorii, mult sex și un fel de canava, pe care se înșiră întâmplări și ziceri, după modelul neuitatului „Amélie”, de acum 20 de ani.

Peter Kurth, Aenne Schwarz, Daniel Brühl în Nebenan/Next Door,
Amusement Park Film GmbH, Berlin 2020, © Reiner Bajo

Rămân cu regretul că nici Petite Maman și nici Ballad of a White Cow n-au fost luate în seamă, (iar debutul regizoral al lui Daniel Brühl: Next Door n-a mai fost arătat, pentru cei care am fost acreditați să urmărim on-line proiecțiile), dar sper să le vedeți, pentru că sunt tulburătoare și deloc teribiliste.

P.S. Scurtul venit din Republica Moldova „Unchiul meu, Tudor” povestea reală și cutremurătoare a traumei cumplite, trăite în copilărie de regizoarea Olga Lukovnikova, care a fost abuzată sexual de propria-i rudă, a luat și el un Urs de Argint, la această ediție 71.

Nanu Tudor | My Uncle Tudor de Olga Lucovnicova
© Olga Lucovnicova

Psihanalizabil tot Palmaresul!

Irina-Margareta Nistor
Critic de film acreditat la Berlinala 2021