Berlinală 2022 – capitolul al optulea

Berlinala s-a grăbit să-şi anunţe câştigătorii şi acum suntem într-un fel de prelungiri, ca la fotbal, doar că ştim deja rezultatul, dar ne bucurăm să mai vedem nişte filme până în 20 februarie, în săli, cu public şi aplauze.

Pe un vânt mai ceva ca-n Vrăjitorul din Oz, care trânteşte trotinetele şi bicicletele parcate pe trotuare, la o sală cu două adrese, a Academiei de Cultură, cu taxiuri greu de găsit pe o ploaie rece ca de noiembrie (o soluţie în asemenea situaţii, tot în Germania am găsit-o: în disperare de cauză, de intrat în primul hotel sau restaurant mai de Doamne-ajută şi de rugat să vi se facă o comandă, altfel veţi visa multă vreme străzile pustii…), tot nu-ţi vine să abandonezi goana după vizionări!

Mult comentatul şi aşteptatul Coma, un franţuzesc cu ironie despre influenceri şi mai ales despre publicul captiv, în vreme de izolare (dedicat fiicei adolescente a realizatorului), are nişte voci din off care merită atenţie, Laetitia Casta (care de curând a avut la Paris un one woman show, întruchipând-o pe pianista genială de origine română: Clara Haskil, prietena lui Enescu şi Lipatti) şi cei doi parteneri din Saint Laurent (ai aceluiaşi regizor: Bertrand Bonello, creatorul acestei distopii care ar trebui să dea de gândit), regretatul Gaspard Ulliel (victima unui fatal recent accident de schi) şi Louis Garrel, care l-a jucat pe Jean-Luc Godard în Redoutable şi este soţul corsicanei, după tată: Casta, în realitate (un concept tot mai greu de definit). Cu multă ingeniozitate, lumea se reduce la o charismatică: Patricia (Julia Faure) gata să-şi câştige adeptele pe zoom şi să le ducă spre telenovele de doi bani, cu dialoguri debile, spuse de păpuşile kitsch: Barbie şi Ken şi apoi să sfârşească, în coşmaruri şi horror, că tot avem şi un maestru în… meniu, pe Dario Argento! (Coma: premiul FIPRESCI, la Encounters).

Louise Labeque în Coma by Bertrand Bonello
FRA 2022, Encounters © Les films du Bélier / My New Picture / Remembers

Rewind and Play e un pseudo-documentar, teoretic despre marele jazzman afro-american Thelonious Monk (care are şi un bar care-i poartă numele la Berlin, o bună inspiraţie şi de un film şi de un club: Johnny Răducanu), dar care este o ironie usturătoare la adresa unui intervievator francez de televiziune: Renaud, care se bagă mai mult pe sine în seamă, e lipsit de tact şi ridicol, aviz amatorilor.

Rewind & Play by Alain Gomis | FRA, DEU 2022, Forum © ANDOLFI / SPHERE FILMS / INA

Incroyable mais vrai/Incredibil, dar adevărat n-ar fi avut ce să caute la Speciale, însă probabil că s-au lăsat atraşi de titlu sau de protagonişti: Alain Chabat şi Benoît Magimel, plus Léa Drucker (nepoata teleastului Michel), care e în stare de cele mai absurde încercări de întinerire la exterior. Iar Magimel trece la soluţia viitorului, un sex masculin electronic (ca ţigara), controlabil prin telecomandă şi funcţional non-stop.

Léa Drucker, Alain Chabat în Incroyable mais vrai | Incredible but True by Quentin Dupieux
FRA, BEL 2021, Berlinale Special © ATELIER DE PRODUCTION-ARTE FRANCE CINEMA-VERSUS PRODUCTION-2022

Leonora Addio a lui Paolo Taviani, dedicat fratelui său care s-a stins acum 4 ani: Vittorio, este despre dramaturgul, romancierul şi poetul Luigi Pirandello, cu un Nobel pentru literatură în 1934, dar pe care deja tinerii nu-l mai citeau de mult, şi ciudatul periplu al cenuşii sale, o tulburătoare radiografie a celebrităţii înşelătoare, chiar şi când e bine-meritată, şi singurătatea şi tristeţea ce nu-i dau pace!

Fabrizio Ferracane în Leonora addio by Paolo Taviani
ITA 2021, Competition © Umberto Montiroli

Against the Ice e o producţie Netflix, serioasă şi cuceritoare, despre expediţia daneză din 1910, pentru a le-o lua înainte americanilor în descoperirea unui nou teritoriu de gheaţă, din Groenlanda (ţară pomenită, în treacăt, şi în mai puţin reuşitul À propos de Joan, cu Isabelle Huppert, în care amintirile sunt mai puternice decât ceea ce s-a întâmplat aievea, doar că scenariul îi scapă din mână lui Laurent Larivière). Căpitanul Mikkelsen şi mecanicul, care ar fi trebuit să plece pe Titanic, trăiesc sute de zile cu speranţa că vor fi salvaţi şi că nu vor sfârşi sfâşiaţi de vreun fioros urs polar (mult mai înfricoşător decât cel din afişul Berlinalei!) Istoria se repetă la nesfârşit! Ministrul, care ar trebui să finanţeze misiunea de recuperare a curajoşilor eroi (Charles Dance, ca de obicei magnific), se opune, dar are grijă să culeagă laurii, dacă va fi cazul!

Nikolaj Coster-Waldau, Joe Cole în Against the Ice by Peter Flinth
ISL, DNK 2021, Berlinale Special © Lilja Jonsdottir / Netflix

Corespondenţă de la faţa locului – in person, cum îi spune mai nou (şi nu online, ca-n 2021)

© Irina Margareta Nistor