Dimineața a început promițător cu o dramă inspirată de realitate și cu un titlu pornit de la o scrisoare de adio.

In Liebe, Eure Hilde/Cu toată dragostea: Hilde. O tânără, interpretată atașant de Liv Lisa Fries (pe care o știm din serialul Babylon Berlin), plătește, cu viața, ghilotinată, pentru lupta ei antifascistă, dar aduce pe lume și un copilaș, în detenție fiind, și care acum este octogenar și povestește drama părinților săi. S-a lăsat cu aplauze și huiduieli de-o potrivă. Singura consternare a mea este că în mișcarea lor de rezistență, contra lui Hitler, socoteau că Moscova e alternativa, un paradis. Ascultau, cu entuziasm radioul care emitea din URSS, pentru nemți, și făceau apologia comunismul. Ori noi și chiar și RDG-ul, am cunoscut „raiul” ăsta 5 decenii, știm ce se întâmplă și în zilele noastre, și am văzut, recent, inclusiv nemilosul sfârșit al lui Navalni.

A urmat abracadabrantul Another End, cu învierea temporală a morților, pentru a le împărtăși ce n-ai apucat să le spui, într-un trup gazda. Nici măcar caristmaticul Gael Garcia Bernal (din Mala Educacion, a lui Almodovar) ori Berenice Bejo (din printre altele oscarizatul The Artist) n-au mai reușit să-l salveze.

Și când credeam că mai rău nu se poate, a venit Bruno Dumont cu L’Empire unde o aveam în distribuție pe Anamaria Vartolomei, devenită un zombi sexi, dar și pe doi francezi străluciți: Camille Cotton/Regina și Fabrice Luchini/Belzebut. Vorba lui a fost… halucinant scenariul cu extraterești, și filmări în catedrala Belem, din Portugalia pentru o Apocalipsă, de un penibil, fără frontiere.

Și totuși ne-am dres cu un documentar austriac remarcabil: Favoriten, în care Ruth Beckerman filmează, vreme de 3 ani, o clasă de copii între 10 și 12 ani, veniți din toate colțurile lumii, cu o învățătoare pasionată și cu mult har, care-i stăpânește și îi învață, cu răbdare, nu numai materia, ci îi pregătește temeinic pentru viață, și îi și educă. O face cu umor și am toată admirația și speranța că ar putea crea și niște politicieni mai buni și mai neconflictuali, cu vârsta. Un exemplu de dascăl model, care-și iubește meseria infinit. O bijuterie de film, care are și momente de un haz și o sinceritate totală, ca la extraordinara emisiune a lui Virgil Ianțu: Copii spun lucruri trăsnite. Merită să câștige la Secțiunea Encounters.

Irina-Margareta Nistor, direct de la Berlin