Două zile de vizionări, în care peliculele au fost semnate de regizoare sau/și personajele principale la feminin.

Petite maman e un franțuzesc al unei realizatoare foarte vocale, de obicei pe LGBT. Am avut ocazia să vedem, chiar și în România, La Jeune Fille en feu. Este vorba despre Celéne Sciamma.

De data asta, însă, a ales o poveste extrem de sofisticată, în care se joacă ingenios cu timpul și trebuie ca spectatorul să fie foarte atent la detalii, ca să se bucure până la capăt de o întâmplare prin care cred că fiecare ne-am fi dorit să trecem. O altfel de Cutie cu amintiri. Două fetițe gemene, absolut senzaționale, Joséphine Sanz și Gabrielle Sanz sunt protagonistele care în scenariu au 8 ani și interpretează niște partituri foarte complicate, absolut dumnezeiește. Sper pentru cinefilii noștri pasionați să achiziționeze cineva acest titlu, cât să poată fi văzut nu doar la București la Institul Francez, ci în toată țara. În plus dacă au hotărât să dea anul acesta un premiu pentru actorie, fără a specifica genul/sexul, cele două copile l-ar merita din plin.

Celelalte vizionări de ieri au fost un georgian (după 30 de ani) în coproducție cu Germania, cu un titlu foarte romantic, Ce vedem când ne uităm spre cer.

Începe extrem de poetic, dar se pierde într-un haos, și mai ales într-un adevărat puzzle de întâmplări, un fan Messi, desene, umbre pe pereți, care par să fie sincronicitatea majorității selecționatelor în competiția oficială, inclusiv al celui de-al doilea unguresc, care are șapte povești Pădurea – te văd pretutindeni, una despre un doliu greu de depășit, a o alta despre gelozie (din nou un subiect omniprezent, inclusiv la japonezi), terapie, 12 ani de heroină și un cuplu care pare teoretic interzis ca-n Ilegitim, dar nu explicit.

Relația dintre o profesoară și un adolescent, care are fantezista si blasfemica explicație că Mao și Hitler au fost la fel de răi ca Dumnezeu, care și-a ucis fiul (apropo de ora de religie), încă o istorie ezoterică și la final un bunic, care ne lasă în ceață. Pe scurt, moartea este nelipsită, genericul final e, în schimb, mai special, nu chiar ca în Le mépris al lui Godard, care și le citește cu vocea, lui chiar din primele cadre.

Irina-Margareta Nistor
Critic de film acreditat la Berlinala 2021

P. S. Scurtul Unchiul Tudor despe minorii abuzati sexual in familie, dupa propria cumplita trauma a cineastei Olga Lucovnicova, din Republica Moldova a fost premiat la Berlinala 2021.