Cât se poate de diferite. Mesajul este un argentinian despre o copilă care vorbește cu animăluțele vii sau deja trecute pe lumea cealaltă, și te lasă să bănuiești că ar fi o trișerie bănoasă, coordonată de o bunică bună afaceristă.

Celalalt este Ce știe Marielle o peliculă germană, de un umor colosal și neașteptat, care dă și fiori, despre o adolescentă, care vede și aude și reproduce tot ce fac și zic părinții ei, când nu-i sunt prin preajmă. Ideal pentru a renunța la minciuni și a-ți aminti cum în copilarie ți se spunea ca Doamne Doamne te vede (ceea ce eu una cred în continuare).

Apoi Islands un thriller într-o stațiune de vacanță spaniolă, cu fermecătorul Sam Riley (aș putea spune al nostru, că e căsătorit cu actriță Alexandra Maria Lara și ginerele actorului Valentin Plătăreanu) în rolul unui antrenor de tenis pentru turiști, care ajunge implicat într-o dispariție, fără sorți de izbândă, și care duce o viață tihnită și dezordonată, până la un punct.

Apoi iar două ciudățenii: Copilul mamei care pare că nu-i tocmai al ei, într-o logică bizară, și cu explicații abracadabrante și Things with feathers (iar ciori sau corbi, apar în vreo 3 scenarii până acum), după un român care are în centrul poveștii un vaduv depresiv, creator de benzi desenate sau romane grafice, tatăl a doi băieți, care par greu de suportat și care este interpretat, cam gros pentru un actor shakespearian ca Benedict Cumberbatch.
Știu, vorba lui Billy Wilder, care avea o cafenea, care-i purta numele, în Berlin, chiar langa Muzeul de Cinema și Televiziune: “Nimeni nu-i perfect! “ (din Unora le place jazzul)

Irina-Margareta Nistor, în direct de la Berlinala, cu recomandări pro și contra