Irina Margareta Nistor
După 2 teste (că nu mă găseau pe listă, cu toata acreditarea, entitate fantomatică, precum Berlinul), o brățară ca de night-club și un loc ocupat, deși e strictă verificarea :)) am ajuns să văd cel mai dorit film: al lui Ozon: Peter von Kant, cu gândul la Fassbinder și la Radu Gabrea!
“Cesarurile” luate la bani mărunți și în sfârșit și vești bune!
Dimineaţa a început cu un mic dejun, care a avut ceva din atmosfera celui de la Tiffany şi la care am primit un buchet sublim de lalele (pe care l-am plimbat la proiecţii toată ziua, şi care sper să ajungă cu bine […]
Penultima zi de vizionări a început cu un vietnamez despre care deja se dusese vorba că s-ar putea să ia un premiu şi mai ales că nu trebuie ratat: Memoryland, cu un scenariu atent lucrat despre Lumea noastră şi Cea de Apoi, […]
Berlinul arată precum Cannes-ul, după Festival, dacă mai zăboveşti o zi-două. Îşi pierde strălucirea şi afişele colorate, din care vedetele par că-ţi zâmbesc numai ţie, cinefilule, sunt înlocuite cu banale reclame bănoase. În schimb, rămân încă filme în avanpremieră de văzut până […]
Berlinala s-a grăbit să-şi anunţe câştigătorii şi acum suntem într-un fel de prelungiri, ca la fotbal, doar că ştim deja rezultatul, dar ne bucurăm să mai vedem nişte filme până în 20 februarie, în săli, cu public şi aplauze. Pe un vânt […]
Alcarràs, un film pe care nu-l uiţi şi-i ţii pumnii să ia măcar un premiu, pentru că aşa faci o bucurie enormă cinefililor, iar cineaştilor le demonstrezi că pot lua râvnitele trofee fără să se concentreze pe bizarerii, violenţe sau scene scabroase, […]
-
Tagged Cesar Film Festival, cinema, festival de film, film, Irina Margareta Nistor