
Lista de titluri după un weekend și o zi
Tendința e spre filme care îngrozesc și când nu sunt de groază, adică horror propiuzise.

Din competiție, danezul lui Mads Mengel: The Guest/Musafirul nepoftit, cu o familie terorizată de o rudă extrem de apropiată, la un psedo-botez, în… mare, cu o actriță exasperant de bună: Trine Dyrholm, și cu toate șansele la un premiu. La concurență cu nevasta grotescă, în prag de pensie (Tanya Shahova), din bulgărescul, atât de asemănător ca atmosferă, escrocherii, mită și întâmplări, ca la noi, în: Bani negri, pentru nopți albe. Ar mai fi A Happy Family, un fel de Fjord și Mrs Doubtfire, însă în Elveția, unde unei mame singure îi sunt luați minorii de către Protecția copilului. Sau Only Beautiful Things to Look At, slovaco-ceho-unguresc, despre avorturi și sterilizări, contra o despăgubire pe bani, pentru populația rromă, pe vremea comunismului, în anii ’80. Plus The Lion at My Back, o coproducție Cipru, Grecia, Luxemburg, unde drogurile, prostituția și refugiații africani, de care se profită, dar unde măcar e și o prietenie sinceră și fără alte conotații, între două tinere.
Deocamdată Chica Checa/Fata cehă (semnat de Simon Holy, o coproducție, cu buget mic ceho-franco-slovacă) e cel mai tandru și mai delicat, despre o văduvă, poștăriță dintr-un sat, cu o mamă în vârstă și bolnăvioară, care-și dorește să-i cânte Helena Vondračkova (o frumoasă vedetă a lor, care a fost cândva la Cerbul de Aur și a cântat „Of, inimioară”, dedicată profesorului Barnard, cel cu primele transpanturi) și un fiu, care face carieră la Paris, la un Cabaret mai special, pentru înțelegerea rurală.
Și de menționat separat: Memory (care a câștigat la TIFF, o docu-dramă tulburătoare și înspăimântătoare, petrecută la răsărit de România, și istorisită la persoana întâi de Vladena Sandu), Povestea documentarului anilor ’80, editat și comentat de magistralul Mark Cousins, și cel despre DOP-ul multiplu oscarizat și nominalizat Robert Richardson, Diavolul Alb, pe care l-a filmat și imortalizat o tânără cehoaică, vreme de 6 ani: Jana Hojdova.
Preferatul meu absolut rămâne Morten, un puști de 15 ani, pasionat de fotografia de developat cu strădanie, dintr-un aparat vintage, moștenire de la un bunic. Tot băiatul e și îndrăgostit, dar și terorizat, chiar șantajat de șmecherul clasei. O soluție pentru bullying, de adoptat, și de neuitat că berzele sunt cele care trec sufletele în Lumea de Dincolo, iar fantomele celor care-și iau zilele nu-și mai găsesc liniștea în veci, și greu se mai pot desprinde vreodată.
Irina-Margareta Nistor, acreditată și invitată de Festivalul Internațional de la Karlovy Vary
-
Tagged Carlovy Vary, cinema, cronica de film, de vazut, festival de film