În țara ciocolatei, am avut parte de o tabletă cinema, cu 14 pătrățele!

Ediția a început cu Inocentul o comedie genială, decapantă cum o definește francezul, semnată de, și jucată de, Louis Garrel și de omniprezentul Roschdy Zem, pe care o prinsesem, din fericire, la Cannes, și nu mai erau bilete și a durat până m-am desmeticit cu tichetele on-line, de m-am simtit ca în Timpuri noi al lui Chaplin, dar mi-am „cumpărat” un tânăr iscusit, care a reușit mișcarea, pe principiul dușmanul binelui e mai bine, dar când n-ai încotro…

Primul film văzut în Sala 3 de la Cameo (unde e și un Cafeo, pentru scurtele pauze) a fost Le marchand de sable, sumbru, dar foarte bine construit, despre refugiații din Costa de Fildeș, care caută adăpost, să aibă măcar unde dormi și sunt mereu escrocați în Parisul, la care visăm și pe care îl imaginăm cu totul altfel.   

Arlette e o peliculă strălucită, canadiană, despre o ziaristă fermecătoare, devenită prim-ministru!

Les Petites sunt chiar două cu același titlu. Una despre o mămică minoră, care ajunge la un centru special, un fel de școlală de corecție și un documentar despre cumplitul pedofil belgian. Și o variantă a secolul 21, pentru o nouă Brooke Shields a lui Malle, Dalva, cu o puștoică îndrăgostită nebunește de tatăl biologic, neînțelegând conceptul de incest.   

Au urmat scenariile despre tați: Le film de mon père, un documentar despre o familie fără griji financiare, dar de o banalitate cumplită.  Arnault&Fils încă un canadian, ficțiune, despre braconaj și o poliție a faunei. Tempete despre cursele de cai, o familie care va trece printr-o dramă, foarte bine stăpânită, emoționant, cu Melanie Laurent, din Concertul lui Radu Mihăileanu. Și tot de la Radu nu-l uităm pe Francois Berleand, care e invitatul special și vedeta în Last Dance, un script tandru despre un bunic, sufocat de o familie prea grijulie și un spectacol la limită ridicol, dar tratat cu îngăduință.

În afara Festivalului: Les enfants des autres cu Virginie Efira, despre spaima de a nu avea copii, când deja e prea târziu și însușirea pe ai partenerului (cu Zem și Chiara Mastroinanni). Și trecem la avorturile interzise cu Annie Colere, (Laure Calamy, o Sally Field, a Hexagonului) anii ’70, într-o Franța misogină, cu șansa unei Delphine Seyrig și a unei Simone Veil.

Les engages este iar despre refugiați și un tată dintr-o familie recompusă, înduioșitor, despre solidaritatea atât de necesară.

Viking vine tot din Canada, un film absurd și plicticos despre o falsă călătorie pe Marte, iar Sub smochini, e departe de Livada de lămâi sau colosalul Alcarras. Discuții fără de sfârșit, agresive între tinerii culegători exploatați, (de ambe sexe), dar greu de suportat.

Și ziua s-a încheiat hors-concours cu docu-șoc despre insuficient cunoscutul David Bowie: Moonage Daydream, pe care îl știam mai mult din rolul lui Tesla din The Prestige sau Hunger un horror din 1983, cu Catherine Deneuve.

Corespondență din Belgia.