În 2009 ajungeam pentru prima dată la Berlinală, cu foarte pasionatul critic Tudor Caranfil, și intram direct la Berlinale Palast, la filmul lui Tykwer: International, un thriller strălucit, după ce făcuse furori, cu ceva vreme înainte, cu Alerga, Lola, aleargă (încă există traducere la cască in franceză!). Ediția de diamant a Festvalului de iarnă (ninge ca prin peliculele de Crăciun) a debutat cu Das Licht, și sigur că am avut o strângere de inimă că e la ani lumină de Fragii salbatici ai lui Bergman, când am revăzut marile titluri, ale trecutului, care au împușcat Ursul de Aur.

Unul onorific i-a fost înmanat Tildei Swinton, imbracată fastuos și elegant, într-o robe-manteau bleumarin, cu niște nasturi originali, în loc de bijuterii. Foarte emoționată, și suspect de palidă, cu un discurs nesfârșit, cu siguranță despre conflictele, care au mai aprins spiritele și anul trecut, unde echilibrul ar fi o abordare ideală. Laudatio i-a aparținut regizorului Edward Berger, al senzaționalului Conclav despre care, toată lumea vorbește cu șanse mari și meritate la Oscar.

Din păcate totul dublat în germană deși, până și noua directoare a festivalului, americanca Tricia Turttle, recunoaște că după un an de imersiune totală, tot nu stapânește limba lui Goethe.

Revenind la proiecții: Das Licht, un scenariu cu dialoguri ca de o piesă de teatru, cu o familie disfuncțională, care se mai cheamă și Engels (suna a Marx și Lenin), cu obsesia VR-ului, la adolescenți, dar și cu droguri, un avort, cu toate rasele, și povești în Kenia, puțin LGBT, dansuri în stradă ca la Bollywood, șomaj, și refugiați sirieni, indiferență față de aprope și un ceva spiritism, cu o lampă care clipocește, și o clepsidră cu apă.

Apoi Sirene, dincolo de tranși, s-a mai inventat ceva.

Un documentar despre una dintre ostatecile din Gaza, Liat, și sprijinul fostului președinte american, la recuperarea sa, plus antipatia față de Netanyahu, și foarte multă politică. Și pe străzile capitalei germane, alegerile fură vedeta celei de-a 7-a Arte.

Și ar mai fi un Portal, din Peru, într-o lume cu puștoaice de la țară, care vor să ajungă vedete, pozând languros, cu orice preț.

După visare, o întamplare cu multă muzică și mirese, undeva în Armenia, mai puțin cunoscută, și mai vine un scenariu din acea parte misterioasă a lumii.

Dar și un indian, atipic, Shadow Box singurul în care te atașezi de personaje, și iți pasă de soarta lor, o mamă de familie, implicată trup și suflet, un fiu rușinat de un tată fost militar care nu se mai poate adapta vieții de civil.

Abia de azi intră pe ecrane pentru presă, cele din competiție. Să sperăm că mai scăpăm de fantome și ciudațenii, pentru ca președintele juriului: Todd Hynes are și el o înclinație pentru acest gen.

Irina-Margareta Nistor cu recomandari și nerecomndări de la Berlinala, de la fața locului.