“Vise (sex iubire)” a fost marele câștigător. A plecat cu aurul, de la o ediție în care au fost două filme cu același titlu, drept care, la cel norvegian, pentru a nu-l confunda cu cel al lui Michel Franco, s-a mai adăugat o precizare, care s-ar fi potrivit perfect și la celălalt, aproape la fel de explicit. Doar că aici avem o povestitoare adolescentă, care mai și scrie și, lucru tot mai rar, și citeste, și se indrăgostește, nu de un bărbat mai tânăr (ar fi fost aproape imposibil) ci de profa de franceza, un pic mai… bronzată, dar extrem de senzuală.

Marele premiu al Juriului, a mers tot către un personaj feminin (după cum remarca entuziasmat și Todd Haynes), brazilianca de 77 de ani, din O ultimo azul, care direct din abatorul de crocodili, pleacă într-o călătorie neașteptată, ca să scape de Colonia de seniori de viitor obligatorie.

Premiul Juriului ajunge tot în America de Sud, la Mesajul cu un urs de argint racord cu țara: Argentina. Despre lumea copilăriei și cea a animăluțelor de companie, cu care cu toții ne-am dori să putem comunica, dacă am avea harul cu pricina.

Regizor a fost consacrat chinezul Huo Meng (și nu compatrioata sa Vivian Qu) pentru o saga a Vieții la țară, cu generații suprapuse, tradiții nebănuite și schimbările existenței rurale, la începutul anilor ‘90.

Interpretare în rol principal: Rose Bryne, pentru: If I have legs, I’d kick you, al americancei Mary Bronstein, despre un psy, care nu-și găsește echilibrul și induce neliniștea și spectatorului.

La secundar, surprinzator Andrew Scott, din excelentul: Blue Moon, unde Ethan Hawke e strălucit, dar ca și anul trecut, când Clilian Murphy făcea toți banii, i s-a dat lui Emily Watson, care a părut la fel de derutata, dar, deh, de când actoria nu mai e pe sexe, scuze: genuri, astea sunt consecințele, plus că mai dispar doi câștigători, deci se face economie de statuete.

La scenariu: Radu Jude, cu unul bine ticluit și la mulțumiri, cu care a luat aplauze și la Gală, când a pomenit de Bunuel (125 de ani de la naștere) și filmele cu bani puțini (periculos, aș zice), sau de politică și de alegerile din Germania, în speranța că la anul nu va câștiga un film ca al lui Leni Riefenstahl (deși la Veneția se întâmplă, Berlinala nu se inventase și a fost consecința pentru care a apărut Cannesul concurent, aș preciza).

Contribuția artistică excepțională ajunge majoritar în Franța pentru: La tour de glace (și parțial rămâne în Germania, că e o coproducție) cu o regizoare și mai ales cu inconturnabila (că ne place sau nu) Marion Cotillard.

La Perspective, debuturi (care înlocuiește secțiunea Întâlniri, la care, la prima ediție, în 2020, lua Cristi Puiu, pentru: Malmkrog) avem El diablo fuma un mexican despre 5 copii și o bunică, plus un cățel: Willy (deși nu au ca la Cannes premiu special pentru patruped, dar poate că ar fi sunat bizar: un mor-mor pentru un ham-ham, dar uite că la scurte, a fost pentru un papagal, caruia i s-a trimis și un mesaj, de către publicul binevoitor din Palat, o trișerie, ca să nu se uite ca ai fost pe scenă). Paranormalul și o existență înduioșătoare, care dă aerul unui documentar, este, de fapt cu actori, de vârste foarte diferite, și colosali, replica de retinut pentru o fetita, la ce vrei sa te faci cand vei fi mare: Balerina sau Papa (că tocmai fusese la televizor, vizita Sanctității Sale: Ioan Paul).

La documentarele propiu-zise Holding Liat made in USA, dar despre ostaticii din Gaza (pentru ca e o dramă colectivă, despre care știm prea puțin, ca de altfel și despre cei din cealaltă tabară).

Prin urmare, ediția 75, cu cele 19 filme a fost una în care, ca de obicei, comediile au mai puține șanse, mai cu seamă dacă sunt sofisticate ca La cache. Poate recuperează, la anu’ la Cesaruri.

PS: de neratat Ich will alles despre Hildegard Knef, o actriță, scriitoare și cântăreață, pe care Billy Wilder a distribuit-o în Fedora și al cărui destin fascinant merită cunoscut. De când avem Canalul Arte și în România, pe cablu, la toata lumea, avem o șansă de acces la acest tip de creații de mare calitate.

Irina-Margareta Nistor
In direct, de la Berlinală, cu recomandări pro și contra